Legenda toporașului

Toporașul  este o plantă cunoscută de primăvară. Mai este cunoscută sub denumirea de micșunea, tămiioară, floare domnească, cârligel, cocoșel, pantofiori, violetă s.a. Sunt niște flori foarte parfumante, ce amintesc de mirosul de tămâie. De  aici  și denumirea de tămăioară.

Legenda spune, că regele Gheții și-a dorit o mireasă, care să-i  poată topi inima și să-i aducă fericirea. Astfel, i s-a găsit o fată pe nume Violeta, de care acesta s-a îndrăgostit. făcându-l mai bun. Violetei i s-a făcut dor de oamenii între care trăise și a cerut regelui Gheții să se poartă reîntoarce la oameni în fiecare primăvară și apoi să revină în împărația Gheții. Regele i-a împlinit dorința și astfel a apărut această minunată floare.

O  altă legendă spune, că una dintre frumoasele fiice ale lui Atlas, fiind urmărită de razele arzătoare ale lui Apolo, zeul soarelui, i s-a adresat lui zeus, împlorându-i protecția. Atunci măritul stăpân al fulgerului  a ascuns-o  într-un crâng umbros, transformând-o într-un toporaș înbălsămat.

De altfel au îndrăgit toporașii nu numai grecii antici, ci și românii. Poeții români au cântat frumusețea acestor flori, iar în unele orașe ale Siciliei imaginea toporașului era imprimată  pe monete. La vechii gali toporașul simboliza neprihănirea  și modestia; În ziua de nuntă, așternutul nupțial era presărat cu toporasi.

Toporașii au fost cântați de marii poeți Secspir și Seli. O deosebită dragoste le purta și  Ghiote. El visa că Veimarul, orașul sau drag, aidoma Atenei antice, să se scalde în minunatul parfum de toporași, de aceea de fiecare dată, când ieșea la plimbare, el semăna aceste flori  peste tot locul, unde era posibil. Era un zelator al toporașilor și renumitul rus  I.S. Turghenev.

Simbolizare-toporasul este un simbol al iubirii  și al fertilității.