Se povestește că Lavandula care era o zână foarte frumoasă, era blondă și avea ochii albaștri, se născuse între lavandele sălbatice de munte din Lure. Într-o zi când ea căuta un loc pentru a se așeza cu caietul ei plin de peisaje, zâna se opri în fața paginii cu Provence și începu să plângă văzând aceste terenuri sărace necultivate și lacrimi fierbinți de culoarea lavandei au pătat pagina deschisă. Dorind să ascundă această mică dramă, zâna șterse ochii ei albaștri, dar se produse un efect contrariu prin care picături fine de lacrimi se mai împrăștiară încă pe pagina deschisă. Disperată, zâna trase atunci peste această Provence o mare bucată de cer albastru pentru a acoperi toate aceste pete!
Din acea zi lavandă crește pe aceste terenuri și fetele blonde din acea regiune au în irișii ochilor albaștri paiete de culoare mov a lavandei, mai ales când la sfârșit de amiază în zilelor de vara, ele privesc cerul metalic care cade peste câmpurile cu lavandă în floare.
Mirosul are în mod evident puterea de a influența mintea și corpul, iar lavanda este adesea cunoscută ca regina mirosului.
Cleopatra, se spune că, i-a sedus pe Julius Caesar și Mark Anthony cu acest parfum.
Lavanda este cea mai cunoscută dintre ierburile mirositoare și a fost iubită și căutată de secole. Romanii și nord africanii foloseau lavandă la parfumarea apei din băile publice. Lavanda se găsea în îmbrăcămintea de călătorie a legiunilor romane și era folosită că dezinfectant. Această utilizare s-a menținut până în Evul mediu și a continuat până azi. Străzile din Londra în secolul 19-lea erau pline de fete ce vindeau buchete de lavandă și violete.
Numele de lavandă vine din latinescul „lavare” care se traduce prin spălare, fiind indicată pentru băi și îmbrăcăminte.
Vechile mumii egiptene conțineau adesea lavandă; care era folosită în procesele de conservare. În afară de mirosul pe care îl oferă lavanda are proprietăți antibacteriene care o recomandă la conservare.
Lavanda are o dublă plăcere, de a împrăștia mirosul ei în mijlocul verii și apoi în iarnă, mirosul ei persistent va emana căldură în cele mai reci zile ale anului.
Peste secole mirosul lavandei nu a pierdut niciodată din atracția sa. Totuși, caracteristic întregii istorii, istoria lavandei este marcată de bogăție. Mirosurile favorite țin să fie o reflecție a spiritului curent al unei epoci. În consecință, lavanda deși folosită totdeauna nu a putut rămâne la modă totdeauna.
Primul parfum faimos din istoria parfumurilor este așa numitul ”Hungary Water” obținut în anul 1370 prin distilarea rozmarinului și era completat cu esență de lavandă și marjoram. Aproape patru secole au trecut înainte să apară următorul nume faimos în parfumerie, iarăși cu ulei de lavandă dar numai din principalele lui ingrediente: ”Eau de Cologne”. La început se folosea pentru efectele sale antiseptice, el conținea un amestec de ulei de citrice și ierburi, iar mai târziu va deveni cea mai populară apă de toaletă peste tot în lume.
Conform legendei, patru hoți cutreierau Franța, în perioada ciumei din preajma anilor 1700, jefuind morminte și deposedând de lucruri oameni care cazuseră victime ale ciumei. La început autoritățile i-au neglijat, crezând că ei vor fi curând morți datorită ciumei. Dar timpul trecea și ei continuau să jefuiască părând să rămână imuni la ciumă. În final autoritățile i-au capturat și trebuiau să-i omoare în afară de cazul în care ei divulgau secretul lor, „Cum puteau ei evita molipsirea de ciumă?” Ei s-au hotărât să divulge secretul lor și au destăinuit că ei veneau de la o familie de parfumeri ce crease un oțet din ierburi care îi proteja de boală. Lavanda era un component cheie în această faimoasa rețeta, rețeta care a fost folosită până la sfârșitul anilor 1800.
Sursa: http://valentinamelcea.blogspot.com/2016/07/povestile-si-legendele-plantelor.html
Chirilă Simona Dumitrița 