Albe crizanteme licărind în noapte,
Roşu-aprins al toamnei s-a topit şi acum
Ploaia ciobănească rece şi măruntă,
Tristă, mohorâtă – lunecă pe drum.
Albe crizanteme, blânde crizanteme
Cum de-aveţi curajul să mai înfloriţi
Când peste petale cade bruma rece
Şi-n cer zboară corbii negri, hămesiţi?
Din curajul vostru iau o picătură
S-o prefac în cântec şi să cânt mereu…
La restrişti de timpuri, la răscruci de drumuri
Crizantemă albă vreau să fiu şi eu…
Albe crizanteme, blânde crizanteme,
Gingaşe, suave, pline de mister,
Fin parfum de toamnă în mijloc de vânturi,
Ultimă zvâcnire, rugă către cer…
de Emilia Plugaru
Sursa poză
Chirilă Simona Dumitrița 